Valencia, gradina raiului

La plimbare cu bicicleta prin gradina Raiului. Asta ar fi o scurta descriere a scurtei mele vacante in Valencia, orasul portocalilor si orasul in care s-a nascut scriitorul Blasco Ibanez. Am simtit orasul prietenos de cum am iesit din aeroport. Am inspirat adanc, ca sa miros orasul. Imi place sa fac asta in fiecare loc nou in care merg, acel miros imi ramane pe veci intiparit in memoria olfactiva. Valencia mirosea pregnant a must proaspat de struguri rosii  =P~

De la aeroport am luat autobuzul (Aerobus shuttle), e cel mai ieftin mijloc de transport catre centru (1.4 euro de persoana), plus ca mai vezi orasul. Metroul e 4.5 euro, a fost bun la intoarcere cand ne grabeam la aeroport. Am inchiriat un studio in zona Mercado de Colon (mai precis pe strada Don Juan de Austria), o zona ideala de cazare, e acces usor catre toate zonele de interes.

In primele ore am vizitat centrul vechi. Arhitectura interesanta, stradute inguste, piatete pline de cafenele si lume. Apoi ne-am intalnit cu gazda noastra care ne-a arata pe harta cum e construita Valencia, ne-a aratat cate zone verzi exista si ce aproape suntem de plaja. Mai ales in weekend ne-a recomandat sa stam pe plaja, acolo merg toti localnicii, orasul e gol pana seara. Ne-a aratat ce bine sunt construite pistele de biciclete prin tot orasul. Si ne-am dat seama ca ar fi pacat sa folosim metroul in zile asa frumoase, drept urmare ne-am inchiriat 2 biciclete (de la Doyoubike , 10 euro / zi /bicicleta; 15 euro in weekend). Si nu ne-am oprit din pedalat pana ne-am intors.

Cele mai frumoase mi-au parut Gradinile Turia, acea centura verde care inconjoara orasul la nord-vest. Un parc enorm prin care ajungeam direct la plaja. Placut de pedalat si alergat pe acolo. Portocalii erau inca infloriti. Cred ca asa arata gradinile Raiului. Sau asa sper... nu cred ca poate mirosi mai frumos de atata, a flori de portocal, aroma mea favorita in deserturi.

Parcul e potrivit pentru picnicuri. In drum catre plaja ne opream chiar in fata Orasului Artelor si Stiintelor (ce priveliste spectaculoasa!) si faceam un picnic (sandwichuri cu jamon, chorizitos si cava direct din sticla). Apoi pedalam catre plaja. Acolo e cel mai bun loc sa mananci paella valenciana cu briza pe piele si plaja in fata (noi am mancat la restaurantul Marcelina). Vinul alb la pahar a fost exceptional peste tot si mai ieftin decat la Cluj (2 euro / pahar). La final de masa comandam Agua de Valencia, o bautura preparata din cava, suc de portocale si ceva tarie (vodka sau gin). Numai buna sa te racoresti, desi cam scumputa (20 euro / litru). Pretul nu ne-a oprit insa sa bem cantitati semnificative din aceasta apa, doar trebuia sa ne hidratam :p

Atentie, in restaurantele de pe plaja, intre orele 13 si 16 nu servesc decat mancare! Adica daca ai chef de o cafea sau o bere ai o mica problema. Cum noi am mancat pe la 13, la 15 ni s-a facut pofta de o cafea. Pe plaja nu prea exista baruri, asa ca am cautat innebuniti un loc unde sa ne dea si noua o cafea. Pana la urma am gasit un bar chiar la capatul plajei (adica cativa km spre capatul falezei; la faza asta bicicleta a fost numai buna). La Mas Bonita, un bar dragut, mai hipsteresc asa, dar aveau de toate si foarte bune. Acolo am luat si micul dejun, il recomand.

Daca vreti suc de portocale, cel mai simplu e sa intrati in primul supermarket care va iese in cale, au dozatoare la care iti storci singur portocalele. Ce dulce era sucul, daca nu vedeam eu cum se storc portocalele as fi zis ca adauga zahar in el. Aproape ca nu simteam aroma de portocala de atata dulce.

Si apropo de dulce! Spaniolii astia nu au limita la zahar. Intre masa principala si cina servesc in mod traditional o bautura horchata facuta din alune tigrate (ca un lapte de migdale) atat de dulce de-ti intepenesc dintii. Se spune ca e foarte sanatos, ca e bun pentru digestie, dar atata zahar... nu l-am putut bea. In schimb am mancat batoanele care se servesc langa aceasta bautura, se numesc Fartons, sunt ca niste croissante, la fel de alveolate, dar sub forma de baton. Excelente, intre 3 si 5 bucati la 1 euro. As fi mancat toata ziua. Recunosc ca am facut exces de gluten concediul asta. Ar mai fi cafeau loc super dulce, se numeste cafe bombon, nu am indraznit sa o gust dar lumea era innebunita dupa ea. Personal prefer cafe cortado.

Pentru shopping am avut tot orasul la dispozitie. Parca e un mare mall, magazine peste tot. Pentru delicatese si cadouri am mers in Mercado Central (piata mare) unde am luat orez si sofran pentru paella, masline (le-am vidat ca sa le luam in avion), carnaciori picanti, jamon, ulei de masline, conserve de ton si ansoa, turron de migdale (ca o halva de migdale), alune tigrate (o sa-mi fac eu o horchata fara atata zahar! :p ), tigai de paella. Aici exista un bar la care se poate manca foarte bine. Valencia mai este cunoscuta pentru ceramica si matase.

Seara am preferat zona Russafa in locul centrului vechi. Fiindca noi nu mancam mult seara, tapas barurile de acolo ni s-au potrivit cel mai bine. Niste ardei fripti si o cerveza mica era suficient. Sau un vino tinto de verano (vin rosu cu limonada si portocale) si niste masline fripte cu usturoi.

Cam asa a fost in Valencia, un weekend lung si placut, o lunga plimbare fara griji si planuri.